La inceput de parenting

Inca nu am citit carti de parenting, urmeaza sa... Am mai dat pe ici pe colo de cate un articol interesant. Acum astern aici ganduri de inceput. Am emotii si ma gandesc ce parere o sa am despre asta peste un an, peste 10, peste 30.

Din ce in ce mai des ma simt coplesita de multimea informatiilor despre parinteala pe care trebuie sa le diger: despre nastere, despre alaptat, despre diversificare, mancat sanatos, joaca si sunt sigura multe, multe altele ce vor urma. Imi face mare placere sa ma documentez pe tema asta, a devenit chiar o pasiune. Dar imi e teama ca imi va scapa ceva, ca o sa gresesc, ca nu voi fi o mama suficient de buna. E o vorba care spune ca cu cat inveti mai mult, cu atat iti dai seama cat de putin stii de fapt.

Uneori ma gandesc ca au crescut copii frumos pana acum fara ca parintii sa-si bata atata capul. Ca poate pierd o parte din bucuria de a descoperi singura niste lucruri si a invata din greseli. Ca incep sa pierd prea multa energie judecandu-i pe ceilalti ca nu-si cresc copiii asa cum cred eu ca e bine. Si stau sa ma intreb e bine sa le atrag atentia sau nu e treaba mea? Ca poate aplic teorii care vor fi considerate gresite peste 20 - 30 ani cand voi avea nepoti. Ca risc sa acord prea mult timp si atentie tuturor informatiilor astora, cand poate ar fi trebuit sa le acord bursucelului.

Momentan nu am curaj sa renunt la a ma informa. Poate ca nu am destula incredere in mine. Din tot ce citesc pe teme de parenting (pana acum mai mult informatii disparate care imi pica in mana), desprind cateva idei care sunt mai pe sufletul meu si care imi spun ca de fapt nici nu am nevoie sa citesc carti peste carti:

• Sa mergi pe lucruri cat mai naturale - ca e vorba de nastere, alaptat, mancare.
• Sa iti asculti copilul, sa fii deschis sa il cunosti si iti va arata singur de ce are nevoie.
• Sa iti respecti copilul - nu il trata ca si cand e prea mic si prost ca sa inteleaga ce se intampla in jurul lui; asculta-l si vorbeste cu el.
• Sa incerci tu sa fii un om mai bun, pentru ca tu esti cel mai bun exemplu pentru copilul tau. Nu vei reusi sa-l inveti nimic din ce tu nu aplici sau nu crezi. Iar daca te straduiesti sa fii mai bun, asta presupune sa-l iubesti neconditionat, sa-l respecti, sa-l asculti.

O sa citesc in continuare. Sper sa ajung la un echilibru. Sa imi ascult instinctul si sa aplic doar teorii care mi se par de bun simt. Sa incerc diverse lucruri dar sa nu fortez acolo unde vad ca nu merge. Sa invat sa ascult sfaturi fara sa ma mai enervez ca nu mi-au fost adresate tocmai frumos si ca mi se sugereaza ca nu sunt o mama buna. Sa invat sa dau sfaturi frumos, sa nu ignor doar pentru a nu deranja daca mi se pare ceva grav, dar nici sa ma bag in seama fara sa fie cazul. Sa fac lucrurile cat pot de bine, dar sa nu ma mai stresez asa tare daca am dat-o in bara. Copilul nu are nevoie de o mama stresata si greselile se pot repara.

La ce mi-a folosit pana acum timpul petrecut citind carti, bloguri si forumuri? Am cateva raspunsuri la obiect.

• Am reusit o nastere normala frumoasa. M-a ajutat ca am citit ce inseamna natural, de ce sa ma feresc ca sa nu devieze lucrurile spre cezariana si ce m-ar ajuta in experienta asta.
• Despre alaptare nu am citit foarte mult inainte de nastere pentru ca m-am concentrat foarte mult pe informatii despre nastere. Dar am retinut de la cursul de lamaze ca 98% din femei pot alapta. Si dintr-un interviu cu Jack Newman ca singura regula pentru a alapta cu succes e ca nu exista reguli :) Cu astea doua informatii am fost foarte linistita si desi am avut unele greutati in primele zile, am trecut cu bine peste ele. Intre timp am aflat multe despre alaptare, si m-am bucurat sa aflu ca am facut bine ce am facut la inceput, am aflat despre puseele de crestere si le-am parcurs usor fara panica si am strans destule informatii pe care sa le folosesc in caz de nevoie.
• Am putut sa cern din sfaturile cu care m-au bombardat mai ales parintii. Asa ca l-am scos afara pe bursucel de la inceput pe orice vreme, nu am inceput diversificarea cu suc de fructe la 4 luni, nu l-am infofolit prin casa sau pe-afara si alte asemena. Pana acum totul a mers foarte bine :)
• Am invatat cum sa am grija ca bursucelul sa fie bine odihnit. Asta a fost cea mai mare greseala pe care am facut-o pana acum - a avut o perioada in care era foarte agitat pentru ca nu dormea bine. Au fost cateva lucruri care au contribuit la asta. Faptul ca fiind sustinatoare a alaptatului la cerere mi-am dat seama ca de fapt nu voia sa manance ci sa doarma in momentul in care n-a mai adormit la san si nici nu se mai linistea daca il tineam asa. Ca pentru ca mai sta bunica cu noi si ma ajuta, in loc sa ma straduiesc mai mult sa incerc sa il ajut sa adoarma, faceam cu randul la a-l linisti (adica incercam diverse metode de a-l distra); dar de fapt ajungeam in felul asta sa-l suprastimulam. Si faptul ca aveam gresit impresia ca toate metodele de sleep training presupun Cry-It-Out. Intre timp am aflat ca sunt si metode blande care te invata sa recunosti semnele de oboseala pe care le da bebelusul si iti propun metode de a-l invata sa adoarma.

Hmmm ... pentru postul asta nu am o concluzie :) Pentru ca sunt la inceput de drum. Am doar dorinta de a face lucrurile bine si sper sa am destul curaj, intelepciune si rabdare sa il cresc frumos pe bursucel. De fapt sunt sigura ca si eu o sa mai cresc datorita lui. Prin urmare - sa crestem frumos impreuna - tata bursuc, mama bursuc si bursucelul :)