Trei lucruri bune

Ma deranjeaza la mine ca sunt streasata, ca ma agit si ma macin zilnic pentru niste lucruri care fie se pot rezolva repede si simplu, fie sunt banalitati care nu ar trebui sa ma afecteze in asemnea masura. Eu sunt tipa cu drobul de sare. Constientizez lucrul asta deseori, incerc sa tin tot timpul cont de el si sa evit starea de nervi si panica, dar la un moment dat explodez. Si sa vezi cate oale (virtuale) se sparg in capul lui tata bursuc, desi el n-are nicio vina. Am perioade in care il cicalesc non-stop. La un moment dat ma gandeam ca e ok, asa ma descarc, dar nu mai cred ca asta e modul corect de a face lucrul asta. Pentru ca nu sunt lucruri importante, nu merita sa ma agit pentru ele. Si trebuie sa ajung sa constientizez asta tot timpul, sa devine modul meu de a fi, nu sa fac un efort in directia asta.

Am reusit sa fac asta la serviciu, de cativa ani chiar. Cand relatia cu tata bursuc a devenit mai serioasa, am avut muuulte certuri pe tema orelor state peste program la serviciu. In cele din urma m-a convins ca doar in cazuri exceptionale merita sa stau peste program. Si atunci cel mai bine ar fi sa fie overtime oficial. De fapt de stiut stiam si eu ca nu e ok pentru mine ce fac, dar ma minteam ca am un motiv bun pentru asta - daca plecam eu se prabusea firma dom'le. Care a fost rezultatul fapului ca nu am mai facut ore suplimentare pro bono? Pai au fost chiar mai multe, toate pozitive:

• Mai mult timp pentru viata personala, evident
• Am devenit mai eficienta la serviciu. Legat de punctul asta, am fost nevoita sa recunosc ca fac munca utila doar un anumit numar de ore. Acum ca am avut ocazia sa testez cum e cu program redus, as zice ca in jur de 6 - 7 ore de efort sustinut. Cand stateam 11, 12 ore si ma incapatanam sa termin un task, a doua zi de dimineata de multe ori imi dadeam seama ca nu am ales solutia buna si o luam de la capat. Dupa 6 - 7 ore deja nu mai pot sa ma concentrez. Asa ca fie stau ca leguma si bat site-urile, fie merg intr-o pauza de masa prelungita, fie ies la un fuzz-ball, ping-pong cu colegii (din fericire avem posibilitatea asta). Cel mai bine ca sa-mi limpezesc mintea este sa ma ridic de la calculator, sa ma misc, sa fac altceva decat sa stau cu nasul in monitor sau intr-o carte.
• Sunt mai odihnita seara cand ajung acasa si mai putin leguma. In loc sa tanjesc sa ma trantesc in pat imi mai ramane putina energie sa socializez cu tata bursuc. Asta a mers pana sa apara bursucul totusi :) In prima parte a sarcinii nu ca tanjeam sa ma trantesc in pat, chiar faceam asta. Acum nu mai e chiar relevant cum se petrec lucrurile pentru ca trezirile nocturne ale bursuclului nu mai mai lasa sa ma odihnesc ca inainte.
• Performanta mea la serviciu a ramas ca fiind apreciata drept foarte buna. Si cand zic asta ma bazez pe evaluarile sefilor.
• Am renuntat la politeturi inutile, sa mai pun la suflet toate problemele care apar sau impunsaturile cu colegii.
• Fac lucrurile cat pot eu de bine, in timpul pe care mi l-am alocat pentru asta. Deci sa nu se inteleaga ca trag chiulul. Nici ca nu imi mai pasa de ce fac la serviciu. Imi pasa, ma implic, dar nu mai e vorba de patima, ci de de pasiune. Poate ca suna pompos, dar imi place ce fac.
• Desi am mai muscat un picut din cascaval, nu a fost nevoie niciodata sa fac overtime serios.

Poate ca am avut un pic noroc ca s-a intamplat sa mearga lucruile bine. Sau poate nu ma cunosteam destul de bine. Ce as fi facut daca se dovedea ca nu fac fata? Nu pot vorbi decat la modul teoretic. Cel mai bine ar fi fost sa imi gasesc alta slujba, pe masura puterilor mele. Cum nu am ajuns in situatia asta nu pot sa fiu sigura ca asa as fi abordat-o, dar sper ca da. Asta imi pare a fi solutia corecta. Oric, nu sa ma intorc la program prelungit.  

Dar hai ca am deviat prea mult. Cred ca la serviciu mi-a reusit detasarea asta pentru ca sunt mai putin implicata emotional. Sau a ajuns pe locul doi dupa ce s-a intemeiat familia bursuceasca.

De ceva vreme tot incerc sa ma relaxez si acasa. Dar ma apasa acelasi sentiment de vina pe care il aveam la serviciu la inceput - cum o sa se descurce tata bursuc si bursucelul fara sa fac eu de toate - mancare, curatenie, piata, joaca, plimbari, distractie.

La serviciu, pe langa imboldul puternic de la tata bursuc am avut parte de cateva sfaturi bune si simplu de urmat. O sa scriu alta data despre asta. Este ok sa citesti, sa povestesti si sa discuti despre cum sa iti faci viata mai buna. Dar trebuie sa faci niste schimbari practice, reale. Cel putin in cazul meu. Pentru ca pot sa inteleg niste lucruri, sa fiu de acord cu ele, dar sa fie straine de felul meu de a fi. Trebuie sa imi intre in sange ca sa pot spune ca am schimbat ceva.

In concluzie, eu am nevoie, macar ca sa declansez valul schimbarii, de niste lucruri pe care sa le aplic punctual. Chiar daca par marunte, pot avea efecte majore.

Intr-o zi am primit un mail de la edX cu un nou curs: Science of Happiness. Eureka! L-am pornit, acum ma straduiesc sa ma tin de el. Sunt in urma cu deadline-urile dar nu-i nimic, vreau doar sa parcurg toata materia.

Saptamana asta am ajuns la prima tema: cel putin o saptamana sa notez in fiecare zi 3 lucruri bune care mi s-au intamplat in ziua respectiva. Culmea ca ma gandisem si eu la asa. Am reusit doar vreo doua - trei zile sa mi le insiruiesc in gand. Nici nu mi-am dat seama cand am renuntat.

Acum insa, ca tot am primit sutul inainte, vreau sa ma fortez sa fac exercitiul. Asa ca o sa scriu aici pe blog cele 3 lucruri bune care mi se intampla in urmatoarele 7 zile. De azi, ca sa nu se activeze Mrs. Procrastination :) Am creat si un label pentru asta. Nu intentionez sa plictisesc lumea prea mult cu tema asta (nu ca m-ar citi cineva ... hahaha), dar poate o sa mai fie momente cheie legate de acest subiect pe care o sa vreau sa le impartasesc cu cititorii mei imaginari :)