Anxietate de separare

M-a lovit anxietatea de separare. Separare de bursucel.

Am hotărât în consiliul familial ca ma voi întoarce la serviciu după 11 luni. Timpul a zburat și mai am în fata doar o luna. Îmi vine sa apas frâna la maxim dar zilele nu ma iau în seama și zboară în continuare. 

O să-mi fie îngrozitor de dor de bursucel. După ce am petrecut un an jumate împreună aproape nedespărțiți, nu îmi pot imagina cum o sa rezistam separați 8 ore pe zi.  

Pana face un an ar trebui sa reușesc sa stau pe program de 6 ore. Drumul dus-intors o să-mi mai mănânce alte 2 ore. Nu știu cum o sa reușesc sa gătesc si sa ma ocup de-ale casei pentru ca și acum sunt depășită de situație și rămân multe lucruri nefăcute. Iar atunci voi vrea să-mi petrec tot timpul liber cu bursucelul.  

Cat sunt eu plecata vă rămâne cu mama. Pe de-o parte este bine pentru ca le place sa stea împreună si ea îl iubește. Din punctul asta de vedere este mai bine decât sa stea cu o bona sau la creșă. Dar bunica este mai restrictiva decât ne place nouă. Îl îmbraca prea gros, ii interzice multe lucruri când se joaca, nu este de acord cu autodiversificarea (oricum nu prea am curaj să-l las cu ea pentru ca o sa se panicheze în caz ca se întâmplă ceva), ii scăpa prea mulți de NU și câte un ești copil rău sau obraznic sau sa-ti fie rusine. Noi o corectam, dar principala problema este ca ea crede ca face bine și noi nu. Și mi-e teama ca odata rămasă singura cu bursucelul  o sa se poarte cu el 'asa cum trebuie'.  

Alta problema este cu alăptatul. Deși mănâncă foarte bine solide, încă îl alăptez peste zi. Mai ales ca asa l-am obișnuit sa adoarmă. N-am făcut bine probabil, dar mi-a fost mai comod asa. Chiar dacă nu ar fi problema cu somnul, tot simte nevoia sa mai bea lăptic din când în când. În plus poate nu-i place vreo masă, cine știe, și atunci lăpticul salvează situația. Pana acum n-am folosit suzeta, biberon sau pompa de muls. N-aș vrea sa începem acum, dar cam asta ar fi soluția - sa ma mulg ca să-i las lapte peste zi. 

Una dintre grijile principale este somnul de noapte. In ultima vreme se tot trezeste la o ora jumate - doua. Chiar daca dorm cu el, uneori ma suzeteaza si nu pot sa adorm. Alteori sta treaz o ora si ceva. Dorm foarte prost de ceva timp si mi-e groaza de cum o sa fie cand voi merge la serviciu peste zi.

O sa pierd evenimente importante - primul cuvânt, primul pas.

Nu știu cum o sa ne descurcam. Mi se pare ca o sa pice toate peste mine dintr-o data. Ne gândim cum sa rezolvam din probleme, unele poate se vor rezolva de la sine, probabil vor apărea si lucruri neprevazute. Nu ma pot abține sa nu ma panichez din ce in ce mai des. Sper ca peste câteva luni sa pot reveni cu un post în care sa scriu Hai ca pana la urma n-a fost asa greu.