Am aflat pe parcursul sarcinii ce inseamna natural de fapt. La inceput nu mi-as fi inchipuit ca medicalizarea procesului poate pune bete in roate intregului proces si ca are o importanta atat de mare sa ai intimitate si sa te simti in siguranta.
Mie mi-a luat ceva timp sa diger toata informatia culeasa de pe la cunoscuti, medici si de pe net - ultima jumatate din perioada de sarcina am investit destul de mult timp in activitatea asta. Am pornit cu multe idei preconcepute - acum ma amuza, dar mi-e si putin rusine. Si am terminat prin a considera perfect normale si de bun simt idei care la inceput mi se pareau excentricitati.
Am adunat aici concluziile despre ce a fost bine si ce a fost mai putin bine in experienta asta, sper sa fie cuiva de folos.
Ce mi-a fost util:
- Am facut un curs de Lamaze. La inceput nu am luat prea in serios cursul de puericultura (toti cunoscutii ziceau ca l-au facut pentru concediul tatilor). Cand mi-a zis cineva de lamaze mi s-a parut un snobism (auzisem doar in filme despre asta si mi se parea ca este pentru femeile mai slabe de inger). Am facut cursul la recomandarea unei prietene care nascuse natural si era foarte incantata de toata experienta. Pe langa faptul ca am aflat multe despre nasterea naturala la curs, mi-a insuflat si mult curaj. Deci fie ca alegeti curs de puericultura sau lamaze, va recomand sa alegeti unul serios. Cred ca ar fi de preferat cu o organizatie din afara spitalului, eventual tinut de o moasa/doula.
- Am stat mare parte a travaliului acasa. Asta are si dezavantaje, vedeti la partea de 'Ce nu a fost bine'. Ce a fost bun la decizia asta este ca acasa m-am simtit in largul meu si in siguranta. Nu am avut un travaliu foarte usor - simteam nevoia sa stau tot timpul in picioare pe contractii, intre contractii varsam. La spital sunt sigura ca ar fi stat pe capul meu sa ma monitorizeze permanent, ca poate m-as fi simtit prost sa se uite lumea la mine cum vars si ca m-ar fi panicat cu cine stie ce observatii (sunt sigura pentru ca asta s-a intamplat din momentul cand am ajuns in spital pana la externare).
- Am fost asistata de tata bursuc si de o moasa pe durata travaliului. Am ales sa fiu asistata de o moasa atat pentru faptul ca ma putea ajuta sa ma calmez si sa-mi dea incredere in caz de nevoie, cat si pentru ca are cunostinte medicale. Imi putea face controale periodice si sa intervina in caz de nevoie si ea decidea momentul cand e cazul sa plecam spre spital (asta pentru ca am stat atat de mult acasa). Cu tata bursuc nu stiam sigur cat si cum o sa petrec. Am zis amandoi ca vedem cum merg lucrurile. Daca unul dintre noi n-o sa se simta confortabil, o sa raman doar cu moasa. Dar ne-am simtit foarte bine impreuna. In afara de doua controale ale dilatatiei, moasa n-a intervenit cu nimic. Tata bursuc mi-a masurat durata contractiilor, m-a incurajat, a stat langa mine chiar si la spital unde moasa de acolo parea depasita de evenimente, mi-a pus comprese cu apa rece, m-a ajutat sa respir cum trebuie si a avut grija sa ne fie respectat pe cat posibil planul de nastere.
- Medicul a fost corect si omenos, chiar daca nu a putut face tot ce mi-as fi dorit. Al meu nu a putut veni, asa ca am nascut cu cel care ii tinea locul si pe care atunci l-am vazut prima oara. Mi s-a parut ok ca mi-a spus de la inceput ce poate si ce nu poate sa faca la modul cel mai onest, fara sa-mi dea impresia ca sunt eu o ciudata ca cer anumite lucruri (de exemplu a spus ca nu poate sa asiste nasterea in orice pozitie si trebuie sa stau pe masa pe spate). M-a ajutat foarte mult ca m-a incurajat pe ultima parte la expulzie, pentru ca incepeam sa-mi pierd increderea ca o sa reusesc.
- Am nascut la un spital privat. Mi-as fi dorit sa nu trec asta la capitolul puncte bune, pentru ca mi s-ar parea normal sa poti naste natural la orice spital. Dar la spital de stat nu cred ca ar fi fost ok. Eu am vrut initial sa nasc la unul de stat cu un medic care mi-a fost recomandat a fi foarte bun. Dar cand am vrut sa discut niste idei din planul de nastere am fost respinsa de la prima cerere intr-un mod brutal. Nici nu am pronuntat cuvintele "plan de nastere" pentru ca ma asteptam sa nu ma ia in serios. Pur si simplu i-am spus ca am niste intrebari referitoare la cum se vor petrece lucrurile. Daca sunteti curiosi sa stiti care a fost singurul punct atins - am intrebat daca pot fi asistata de tata sau de o moasa adusa de mine pe timpul travaliului. Mi s-a spus ca s-ar crea o atmosfera de promiscuitate daca participa tatal pentru ca sunt mai multe gravide in sala de travaliu; pentru moasa nu am mai indraznit sa insist pentru ca m-am gandit ca ii jignesc dandu-le impresia ca nu am incredere in moasele spitalului. Nu am apucat sa explic ca doresc insotitor pentru suport moral, nu vrem sa intervenim peste procedurile lor. Mai tarziu am aflat ca am dreptul la insotitor prin lege (art. 32). La un spital privat ai mai mult curaj sa ceri sa ti se indeplineasca cerintele din moment ce platesti bani buni pentru asta (desi si la stat platim impozite...). In plus spitalul la care am fost noi accepta si un plan de nastere oficial (desi nu s-au inghesuit sa-l respecte, gasesc ca scuza orice problema sa spuna ca au avut un motiv medical sa intervina).
- Am invatat cateva exercitii de respiratie. La curs ni s-au prezentat 3, am folosit 2 dintre ele si n-am simtit nevoia sa fi stiut mai multe. Imi place principiul keep it simple. Cele pe care le-am folosit au fost cel cu inspirat pana numeri la 5 / expirat pana numeri la 5 si un tip de respiratie care sa incetineasca expulzia. Ultimul mi-a fost util pentru ca incepusera contractiile de expulzie cand am ajuns la spital si trebuia sa le tin cumva in frau pana sa ajungem in sala de nastere. Pe expulzie nu prea am respirat bine, desi teoretic stiam ce trebuie sa fac; daca nu ma ghida moasa la cerinta medicului nu m-as fi putut concentra sa imping cum trebuie. Acum nu stiu ce sa zic ... teoretic ar trebui sa-ti asculti organismul si sa nu fortezi impingerea. Dar uite ca la mine a fost nevoie, avand in vedere ca nu ma simteam prea confortabil pe masa si ca nu aveam contractii destul de puternice. Cred ca este destul de posibil sa se ajunga in situatia asta daca nasti in spital, deci nu este de neglijat momentul asta. Mie mi se pare ca nu mi-am intiparit foarte bine in minte cum trebuie sa respir la impingere pentru ca ma asteptam sa vina totul de la sine; poate am fost si agitata, nu stiu. Cert este ca am avut nevoie de ajutor la partea asta, pe cand in restul travaliului mi-a fost usor sa ma concentrez pe respiratie.
- Am citit mult despre nasteri naturale reusite si nereusite ca sa inteleg ce au facut bine si ce nu alte femei care au trecut prin experienta asta. Singura carte pe care am citit-o pe tema asta a fost 'Cezariana' lui Michel Odent. Mi-a placut, m-a convins, m-a linistit, nu am simtit nevoia sa mai citesc si altceva. Asta nu inseamna ca nu recomand citirea altor carti. Dimpotriva, cred ca ajuta foarte mult sa fii bine informata si genul asta de carti mi se pare ca iti insufla multa incredere si iti dau o stare de liniste.
- Am facut miscare in sarcina. Nu am fost foarte riguroasa, dar am facut constant. Am mers pe jos cel putin o jumatate de ora pe zi. Asta mi-a fost cel mai simplu si la indemana - puteam sa renunt la drumul cu autobuzul spre serviciu si sa o iau pe jos. E drept ca am norocul de un drum frumos, neaglomerat. Am facut acasa exercitiile de pilates de aici. Mi-a fost greu sa imi organizez timpul, pentru ca eram destul de obosita seara (mai ales in primul trimestru) asa ca am spart exercitiul in 2 parti de cate 30 de min. Faceam de 2 - 3 ori pe saptamana. Si am mai facut exercitii Kegel in fiecare seara, de prin luna a treia. Daca eram obosita la culcare sau uitam, le faceam in timpul noptii ca oricum ma trezeam destul de des :) Cred ca mi-au fost utile - nu am facut epiziotomie si am avut perineu intact. M-am gandit sa fac si masaj perineal dar am renuntat. Prin saptamana 35, 36 cand se recomanda sa incepi mi-era imposibil sa-mi fac singura. Tata bursuc nu s-a aratat prea entuziasmat. Iar dispozitivele speciale pentru asta mi s-au parut destul de scumpe.
- Nu ne-am anuntat parintii cand am intrat in travaliu. Aici depinde cum stie fiecare ca se intelege cu ei. Dar din experienta mea va pot spune ca m-au uimit unele reactii pe care le-au avut. In general ne intelegem ok, chiar daca mai avem diferente de opinie. Dar in momentele alea risca sa o ia razna. Chiar si mama care este de obicei calma se panicase; nu mai spun cand am venit cu bursucelul acasa si au sarit toti pe noi de parca eram inamicii numarul unu ai copilului. Dar asta este alta poveste. Eu una nu regret ca nu i-am anuntat, chiar daca s-au suparat. Nu aveam nevoie sa le dau raportul la fiecare juma de ora sau sa ma trezesc cu ei acasa pe capul meu (da, mama chiar a insistat ca am gresit ca nu am anuntat-o ca ar fi venit sa stea si ea cu mine, nu se baga peste moasa ... doh).
Ce nu a fost bine:
- Am plecat la spital in ultimul moment. Desi a fost bine ca am stat acasa cea mai mare parte a travaliului, drumul pana la spital a fost foaaarte incomod pentru mine. Posibil ca din cauza asta sa fi fost mai stresata si sa nu mai fi avut contractii suficient de puternice la expulzie. Totusi nu stiu cum ar fi fost mai bine sa facem. La spital nu am incredere ca m-ar fi lasat sa stau linistita in travaliu. Acasa nu am avut curajul sa nasc si nici acum nu stiu daca as avea. Mi se pare problematic pentru ca pot aparea compliatii si cred ca ar fi foarte grea deplasarea spre spital.
- Atmosfera din spital. Cred ca m-au mai stresat (probabil mai tare ca drumul) starea de agitatie de la spital, lumina puternica, faptul ca n-au respectat cerinta de liniste, ca a trebuit sa stau pe pat, ca tot carcoteau cand le ziceam de planul de nastere.
- Mi s-a administrat oxitocina. Trec la capitolul 'ce nu a fost bine' pentru ca mi-am dorit ca nasterea sa fie cat mai putin medicalizata. Iar oxitocina stiam ca poate pune in miscare sirul de evenimente care duce la cezariana. Nu stiu daca as fi reusit sa nasc fara alta interventie daca nu mi-ar fi pus. Medicul spunea ca e posibil sa fie nevoie sa foloseasca dispozitivul extractor. Deci data fiind situatia cred ca a fost ok, si nu cred ca a facut prea mult rau si pentru ca a fost pe sfarsit, dar daca ar fi fost o atmosfera mai linistita la spital poate ca n-ar fi fost nevoie de ea. Dupa nastere am fost super entuziasmata si nu m-am simtit deloc obosita, deci cred ca a fost loc si de o doza de oxitocina naturala :)- Masa de nasteri. Mi se pare ingrozitoare. Eu am fost de la inceput impotriva, pentru ca nu stateam bine pe spate, ma lua cu lesin - ultima ecografie am facut-o cu pauza. Dar pentru ca medicul nu stia sa asiste altfel, am fost nevoita sa ma conformez. Cand am semnat contractul am fost avertizata ca s-ar putea sa se intample asta daca nu va veni medicul meu. Dar mi s-a spus sa stau linistita ca au o masa super performanta, in care pot sta in mai multe pozitii in care sa ma simt confortabil. Bull shit. Daca medicul nu poate asista nasterea in alta pozitie decat cea clasica, degeaba poti sa reglezi masa aia ca tot cum vor ei o vor aseza. Aveau o bara de care sa te tii - s-au chinuit asistentele o gramada sa o monteze (in conditiile in care eu eram deja la faza de impins). A meritat totusi sa faca efortul pentru ca m-a ajutat foarte mult. Altfel nu stiu cum as fi putut sa ma incordez cum trebuie, simteam nevoia sa ma proptesc in ceva. Picioarele mi-erau agatate sus pe suporturile alea, imi tremurau si mi se puneau carcei. De bara m-am agata cu mainile si mi-a oferit cat de cat un suport.
Cu toate cele de mai sus, am reusit sa am o nastere normala, destul de putin medicalizata. S-a intervenit cu oxitocina pe faza de expulzie si cu oxigen. Una peste alta a fost bine si ma declar foarte multumita, desi bineinteles ca ma intreb daca s-ar fi putut si mai bine. Avand in vedere atmosfera din spitale nu stiu daca poti sa ai parte de starea de intimitate si relaxare de care ai nevoie; iar o nastere acasa mi se pare totusi riscanta, desi ma atrage ideea. O perioada m-am gandit sa nasc in apa, dar in Bucuresti nu mi-au dat incredere ca se intampla lucrurile cum trebuie iar la Brasov si Constanta mi s-a parut cam peste mana sa mergem avand in vedere ca trebuia sa facem drumul iarna si ar fi fost si complicat cu cazarea. In plus, nu m-ar fi ajutat prea mult pentru ca in travaliu am simtit nevoia sa stau in picioare si am varsat mult asa ca nu s-ar fi potrivit.
Pentru mine a fost o experienta foarte frumoasa, grea e adevarat, dar care m-a facut fericita si implinita. Imi doresc sa se repete la un moment dat :) si sa mearga cel putin la fel de bine. Si imi doresc ca nasterea naturala sa inceapa sa fie privita cu ochi mai buni de catre sistemul medical si sa devina mai accesibila viitorilor parinti.
No comments:
Post a Comment